DESPRE CONSTITUTIA ROMANIEI DIN 1991 SI ISTORIA DREPTULUI PUBLIC ROMANESC

Scrisă de un excelent cunoscător al Dreptului Constituțional, volumul de față reprezintă o analiză critică a  Constituției din 1991 care nu a abandonat, așa cum ar fi fost de dorit, neajunsurile constituțiilor comuniste. Printre altele sunt analizate greșelile (multe încă necorectate) în materia teritoriului României, principiul separației puterilor, regimul juridic al proprietății, puterea judecătorească etc. Revizuirea Constituției, care trenează de prea mult timp, ar trebui să remedieze aceste lipsuri.

Lucrarea „Despre Constituția României din 1991 și istoria dreptului public românesc”, scrisă de Mihai T. Oroveanu și publicată la Editura Cerma în 1998, reprezintă o analiză critică a legii fundamentale adoptate după căderea regimului comunist.

Iată principalele aspecte abordate în scrierile autorului pe această temă:

1. Analiza Critică a Constituției din 1991

• Perspectiva istorică: Autorul corelează textul constituțional de la 1991 cu evoluția instituțiilor politice și juridice din România, subliniind continuitatea sau rupturile față de tradiția constituțională anterioară (de la Constituția din 1866 până la cea din 1923).
  
• Neajunsuri semnalate: Oroveanu evidențiază anumite erori sau limitări ale textului din 1991, argumentând că acesta nu a reușit să corecteze în totalitate „neajunsurile constituțiilor comuniste” și că prezenta ambiguități în structurarea puterilor statului.
  

2. Istoria Dreptului Public Românesc

• Evoluția instituțiilor: Lucrarea explorează geneza dreptului public în spațiul românesc, trecând prin momente cheie precum Regulamentele Organice și primele proiecte de constituție ale secolului al XIX-lea.
  
• Știința Administrației: Mihai T. Oroveanu, cunoscut și pentru tratatele sale de drept administrativ, pune un accent deosebit pe tradiția Institutului de Științe Administrative al României și pe rolul acestuia în fundamentarea dreptului public modern